7 sfaturi simple de gramatică japoneză pentru a începe să înveți japoneza

Când te gândești să înveți japoneza, poate fi copleșitor să încerci să-ți amintești toate lucrurile pe care trebuie să le ții minte.

Ai auzit, fără îndoială, oameni spunând că japoneza este o limbă dificilă. Și astfel s-ar putea să vă gândiți că va fi greu să stăpâniți gramatica.

Deși este adevărat că îmbunătățirea abilităților lingvistice necesită muncă, câteva elemente de bază ale gramaticii japoneze formează baza întregii limbi.

Și dacă le puteți înțelege pe acestea, veți fi pe drumul cel bun pentru a stăpâni această abilitate. Cele mai multe aspecte ale limbii japoneze le veți asimila cel mai bine prin scufundarea în limbă și prin dezvoltarea unei înțelegeri naturale a acestora.

De aceea, probabil că veți remarca câteva elemente de gramatică încă de la început.

Iată șapte reguli gramaticale cheie care sunt simplu de reținut și care vă vor face mai ușor să stăpâniți rapid limba.

Apropo, dacă doriți să învățați japoneza prin imersiune, nu prin reguli, atunci vă recomand Japanese Uncovered, cursul meu online bazat pe povești care vă învață limba cu o poveste care vă întoarce paginile.

Tip #1: Japoneza nu are plural

Poate fi greu de înțeles cum pot oamenii să treacă prin viață fără singular și plural. Dar faceți o încercare. Se pare că a ști dacă ai unul sau mai multe nu este atât de critic pe cât ai putea crede.

În japoneză, nu există o utilizare (regulată) a pluralului.

Cu alte cuvinte, fie că vreți să spuneți „Am văzut un câine drăguț astăzi” sau „Am văzut câțiva câini drăguți astăzi”, propoziția ar fi exact la fel:

• Kyou, kawaii inu wo mimashita 今日、かわいい犬を見ました。

Dacă ești foarte rupt de situație și trebuie neapărat să precizezi că au fost „mai mulți” din ceva, puteți să adăugați -tachi la sfârșitul unui substantiv. Dar acest lucru cu siguranță nu este ceva ce va trebui să faceți de fiecare dată când vorbiți despre ceva la plural.

De exemplu, kodomo 子供 (copil) poate deveni kodomotachi 子供たち(copii).

Tip #2: Verbele japoneze vin la sfârșit

Una dintre cele mai cunoscute trăsături ale limbii japoneze este ordinea inversă a propoziției, punând verbul la sfârșit. Acest lucru poate părea derutant. Dar vă veți surprinde cu cât de repede această ordine devine naturală.

Tomăm, de exemplu, „Am fost la bibliotecă”. În limba engleză, acest lucru este reprezentat de subiect, verb, obiect: I > went > library.

În japoneză, aceeași propoziție ar apărea ca subiect > obiect > verb: watashi ha toshokan ni ikimashita 私は図書館に行きました, sau „I library went.”

Cu timpul, s-ar putea să descoperiți că vorbind în acest fel se dovedește de fapt util. Vă ajută să evitați confuzia, păstrând împreună toate piesele de propoziție legate între ele, în loc să lipiți un verb chiar în mijlocul a tot ceea ce încercați să spuneți.

Tip #3: Nu se spune „You” în japoneză

Poate că v-ați prins de ideea că japoneza tinde să folosească mai puține cuvinte decât engleza. Iar „tu” nu face excepție.

Dacă vorbiți cu cineva, este în general considerat nepotrivit să i te adresezi direct cu „tu” (anata, あなた).

În mod normal, cel mai bun mod de a aborda această problemă este să folosiți numele (sau titlul) lor, sau pur și simplu să omiteți întreaga idee de „tu” pentru început.

Acesta arată astfel:

• „Îți place tortul?”
• Anata ha ke-ki ga suki desu ka? あなたはケーキが好きですか。 X
• -san, ke-ki ga suki desu ka? 「名前」さん、ケーキが好きですか。✓
• Ke-ki ga suki desu ka? ケーキが好きでですか。✓

Este mai politicos să optezi pentru oricare dintre cele două a doua opțiuni, deoarece folosirea lui anata poate părea un pic prea directă.

Dacă nu știi numele cuiva, este în regulă. După cum puteți vedea din al treilea exemplu, nici măcar nu aveți nevoie de el!

Tip #4: Particulele japoneze vă ajută să arătați funcția unui cuvânt

Particulele – adică ha, ga, wo, wo, no, mo, de, ni, to și așa mai departe pe care le vedeți venind între cuvinte în japoneză – ar putea părea că nu fac mare lucru, din moment ce ele însele nu au sens.

Dar, în schimb, particulele sunt o parte foarte importantă a limbii japoneze. Gândiți-vă la ele ca la niște steaguri care marchează ceea ce fac piesele unei propoziții.

Să luăm, de exemplu, particula no の, și să o comparăm cu particula ha は (pronunțată „wa”), doar pentru a vedea cât de importante sunt aceste mici particule.

Considerați această propoziție:

• Tamaki no tegami wo kakimashita たまきの手紙を書きました。 Aceasta înseamnă „Am scris scrisoarea lui Tamaki.”

Este drăguț din partea ta să faci asta pentru el, ca să nu fie nevoit să o facă el! Poate că avea o temă pe care trebuia să o facă, dar tu l-ai ajutat să o facă în schimb. Dar uite ce se întâmplă când schimbăm particula no cu ha:

• Tamaki ha tegami wo kakimashita たまきは手紙を書きました。”Tamaki a scris o scrisoare.”

Este o mare diferență, totul datorită unei particule care nu are nici o semnificație prin ea însăși!

Vă veți învăța câteva trăsături de identificare despre fiecare particulă (de exemplu, că no face lucrurile posesive). Doar acordați-le acestor micuți creditul pe care îl merită.

Tip #5: Japoneza nu are timp viitor

Nu este în întregime corect să spunem că nu există timp viitor. În schimb, ați putea spune că timpul viitor și timpul prezent sunt același lucru.

• Hon wo yomimasu 本を読みますeste atât „Am citit o carte”, cât și „Voi citi o carte”.”

Alte timpuri (cum ar fi progresiv) și perechi de cuvinte (cum ar fi tsumori つもり, „a planifica”) sunt metodele pe care japonezii aleg să le folosească atunci când indică ceva ce faci acum sau, respectiv, vei face mai târziu.

Pentru că „citesc o carte” ar fi reprezentat ca Hon wo yondeimasu 本を読んでいますfolosind un nou tip de conjugare numit „progresiv”, nu trebuie să vă faceți prea multe griji că sensul dvs. va fi înțeles greșit dacă pur și simplu încercați să folosiți timpul prezent obișnuit.

Tip #6: Este ușor să fii politicos în japoneză

Este o idee comună că japoneza are niveluri de politețe foarte complexe încorporate în limbă. Deși nu puteți nega faptul că există cu siguranță o varietate de opțiuni de politețe din care puteți alege, nu trebuie să vă faceți griji atât de mult pe cât ați putea crede cu privire la jignirea oamenilor.

Nu este nevoie să învățați keigo hiperformal pentru a vorbi cu profesorii dumneavoastră. Adresându-vă majorității oamenilor cu terminațiile tipice ale verbelor desu/masu, sunteți deja politicos.

În timp ce există cu siguranță un timp și un loc pentru keigo și kenjougo foarte formale, aceste situații sunt mai degrabă susceptibile să apară atunci când vorbiți cu un președinte de companie, o figură politică sau o altă persoană japoneză de rang înalt – cu care probabil nu va trebui să vorbiți foarte des.

Să rămâi la desu/masu tipic este o alegere de încredere.

Tip #7: Există 2 tipuri de adjective japoneze

În engleză, un adjectiv este un cuvânt care descrie o persoană, un loc, un lucru sau o idee. El modifică și extinde sensul.

Dar, în cele din urmă, un adjectiv este un adjectiv; fie că este „albastru”, „mare”, „înfricoșător” sau „în mișcare”, toate aceste cuvinte pot modifica cuvântul „minge.”

În japoneză, însă, adjectivele sunt împărțite în două grupe: adjective ii și adjective na. Singura diferență între ele este că – surpriză!!! – adjectivele ii se termină cu ii, iar adjectivele na se termină cu na. Nu e mare lucru, nu-i așa?

Motivul pentru care acest lucru contează este în scopul conjugării; adjectivelor na li se permite să renunțe la partea na dacă vin la sfârșitul unei propoziții, în timp ce adjectivelor ii nu li se permite. De exemplu:

• „Pisica aceea este drăguță!” Frumoasă este kirei na きれいな, deci această propoziție ar suna Sono neko ha kirei desu その猫はきれいです！The na are voie să fie abandonată. Pe de altă parte….
• „Acel câine este mare!” Big este ookii大きい, așa că această propoziție s-ar citi Sono inu ha ookiiその犬は大きいです！The ii trebuie să rămână.

7 Sfaturi esențiale de gramatică japoneză pentru începători

Asta e tot!

Înțelegând aceste reguli gramaticale simple, sunteți echipat pentru a naviga prin aproape orice vă poate arunca japoneza.

Vechea maximă este adevărată – practica face perfecțiunea.

În timp ce continuați să vă cufundați în limbă, păstrați-vă ochii și urechile în alertă. Vedeți dacă puteți identifica aceste piese gramaticale folosite.

Ați putea folosi podcast-uri în japoneză, de exemplu, pentru a vă ajuta să vă obișnuiți cu aceste caracteristici cheie ale gramaticii japoneze. Sau încercați texte paralele în japoneză pentru a vă cufunda în limbă prin lectură.

Voi începe fără îndoială să le rețineți cu ușurință. Partea bună a gramaticii este că, chiar și atunci când este foarte diferită de limba engleză, este de obicei destul de consistentă.

În ciuda excepțiilor, veți auzi și veți vedea gramatica cheie din nou și din nou pe măsură ce luați contact zilnic cu japoneza. Așadar, este timpul să începeți cu japoneza! Și dacă aveți nevoie de puțin ajutor în călătoria voastră, Japanese Uncovered este aici pentru voi.

.