Genul Athyrium reprezintă una dintre cele mai diversificate linii din Athyriaceae, cu aproximativ 160-220 de specii cunoscute, și este renumit pentru dificultatea sa taxonomică. În ciuda progreselor înregistrate în studiile filogenetice recente care au implicat acest gen, lipsește încă o actualizare sistematică și taxonomică modernă care să folosească analize integrative ale dovezilor moleculare și morfologice bazate pe un eșantion larg de specii. Aici prezentăm, după cunoștințele noastre, cea mai cuprinzătoare analiză filogenetică a genului de până acum, bazată pe o abordare bazată pe dovezi totale, care acoperă toate segregatele acceptate anterior în cadrul ferigilor atrioide. Am eșantionat până la opt markeri plastidici și 20 de caractere morfologice pentru fiecare specie. Analizele noastre, inclusiv parsimonia maximă, verosimilitatea maximă și inferența bayesiană, produc un cadru filogenetic robust. Am constatat că Athyrium nu este monofilitice, recuperând Athyrium skinneri și A. alpestre imbricate cu Anisocampium și, respectiv, Cornopteris, în timp ce Pseudocystopteris este inclusă în Athyrium. În plus, în topologia filogenetică se regăsesc opt clade bine rezolvate și două specii izolate în cadrul Athyrium, care pot fi, de asemenea, caracterizate prin sinapomorfii morfologice din trăsăturile de pețiol, frunze, sori și spori. În interesul recunoașterii taxonilor monofilitici cu sinapomorfii morfologice, suntem de acord cu includerea lui Pseudocystopteris în Athyrium, așa cum s-a propus în studiile anterioare, dar tratăm Anisocampium și Cornopteris ca genuri separate. De asemenea, propunem să reînființăm un Pseudathyrium monotipic pentru a include A. alpestre. Pe baza caracterelor morfologice și a filogeniei moleculare, se propune un nou sistem de clasificare infragenerică a Athyrium, care îl subdivizează în zece secțiuni, iar o specie din lumea nouă, A. skinneri, este transferată în Anisocampium.