Onoare chinezești

Onoare chinezești au fost dezvoltate datorită conștiinței de clasă și principiilor confucianiste de ordine și respect în China Antică și Imperială. Limbajul politicos chinezesc afectează, de asemenea, onorificele japoneze din punct de vedere conceptual; ambele au pus accentul pe ideea de clase și de grup interior vs. grup exterior. Așadar, limbajul folosit între prieteni ar fi foarte diferit de cel folosit între oamenii de afaceri. Deși majoritatea onorificelor chinezești au ieșit din uz de la sfârșitul Chinei imperiale, ele pot fi încă înțelese de majoritatea vorbitorilor contemporani de chineză. Acest lucru se datorează în parte popularității romanelor istorice chinezești și a dramelor de televiziune, care folosesc adesea limbajul din perioadele clasice. În general, limbajul care se referă la propria persoană manifestă o umilință autoironică, în timp ce limbajul care se referă la ceilalți arată aprobare și respect.

Din moment ce gramatica chineză nu folosește inflexiuni, adică lipsește conjugarea sau declinarea gramaticală, sistemul onorificelor chinezești diferă de sistemele de conjugare din Coreea și Japonia. Politețea în chineză este adesea obținută prin folosirea alternativelor onorifice, prin prefixarea sau sufixarea unui cuvânt cu un complement de politețe, sau pur și simplu prin renunțarea la cuvinte care sună ocazional.

• 1 Exemplu
• 2 Referirea la sine
  • 2.1 Pentru umilință autoironică, oameni de rând sau persoane cu statut inferior
  • 2.2. Familia regală
  • 2.3. Funcționari guvernamentali și militari
  • 2.4 Bătrânii
  • 2.5 Profesii academice sau religioase
  • 2.6 Propria familie a vorbitorului
• 3 Adresarea sau referirea la alții
  • 3.1 Împărați
  • 3.2 Persoane importante
  • 3.3 Membrii familiei destinatarului
  • 3.4 Propria familie
  • 3.5 Prieteni
  • 3.6 Bătrânii sau cei decedați
  • 3.7 Decedații
  • 3.8 Străinii sau întâlnirile sociale
• 4 Alte prefixe și sufixe
• 5 Salutul
• 6 Argoul peiorativ
• 7 Vezi și
• 8 Referințe

Exemplu

請(qǐng) 問(wèn) 你(nǐ) 姓(xìng) 甚麼(shénme) ？ (Simplificat: 请问你姓什么？) „Pot să vă întreb numele de familie?”

Firma de mai sus este o întrebare acceptabilă atunci când este folosită pentru persoane cu statut egal sau inferior. Dar dacă destinatarul are un statut superior sau dacă persoana care pune întrebarea dorește să arate mai mult respect, atunci pot apărea mai multe modificări:

1. Pronumele obișnuit de persoana a doua 你 (nǐ; tu) este înlocuit cu pronumele onorific de persoana a doua 您 (nín; tu )
2. Pronumele interogativ ocazional 甚麼-什么 (shénme; ce) este abandonat
3. Prefixul onorific 貴-贵 (guì; onorabil) este adăugat în fața lui 姓 (xìng; nume de familie) pentru a înălța destinatarul

Așa că propoziția rezultată, 請問您貴姓？-请问您贵姓？(qǐng wèn nín guì xìng): „Pot să vă cer onorabilul nume de familie al onorabilei dumneavoastră persoane?” este mult mai politicos și mai frecvent folosit în rândul persoanelor aflate în situații formale sau de atenție.

Mai jos este o colecție a unora dintre cele mai cunoscute onorifice și prefixe și sufixe de politețe care au fost folosite la un moment dat sau altul în lexicul chinezesc. Pronunțările date sunt cele din chineza mandarină de astăzi. Ori de câte ori există diferențe între scrierile chineză tradițională și chineză simplificată, ambele sunt prezentate, separate prin punct și cu tradiționalul pe primul loc. Multe au devenit învechite după sfârșitul dinastiei Qing sau în timpul Revoluției Culturale și nu mai sunt folosite.

Referirea la sine

Când se referă la sine, pronumele obișnuit „eu” trebuia evitat în majoritatea situațiilor. Atunci când se adresa unei persoane sau unor persoane cu un statut superior, era necesară utilizarea unei forme umile a lui „eu”. De exemplu, servitorii și sclavii nu trebuiau să folosească pronumele „eu”, atunci când se adresau stăpânilor lor. Aceeași regulă se aplica între membrii familiei regale, oficialii guvernamentali și oamenii de rând, în funcție de rang și statut. Din punct de vedere social, o persoană se poate referi la ea însăși cu umilință în schimburi și contexte formale, indiferent de statut și rang, pentru a da dovadă de virtute și iluminare. Mai jos este o listă a câtorva dintre înlocuitorii umilinței, atunci când se referă la sine sau la propria familie sau posesiuni.

Pentru umilința autoironică, oamenii de rând sau persoanele cu statut inferior

• 愚 (yú): Eu, cel neinteligent
• 鄙 (bǐ): I, the lowly/less educated
• 敝 (bì): Eu, cel lipsit de rafinament
• 卑 (bēi): Eu, dintr-o clasă inferioară
• 竊-窃 (qiè): Eu, care nu v-am anunțat cum se cuvine
• 僕-仆 (pú): Eu, servitorul tău (bărbat)
• 婢 (bì): Eu, servitorul tău (femeie)
• 妾 (qiè): Eu, concubina ta
• 在下 (zàixià): Eu, care sunt mai umil și mai jos decât tine
• 小人 (xiăorén): Eu, cel nesemnificativ (de obicei de sex masculin)
• 小女 (xiăonǚ): Eu, cel nesemnificativ și de sex feminin
• 草民/民女 (căomín/mínnǚ): Eu, omul de rând fără valoare (bărbat/femeie)
• 奴才 (núcai): Eu, sclavul/servitorul tău (bărbat)
• 奴婢 (núbì): Eu, sclavul/servitorul tău (femeie)
• 奴家 (nújiā): Eu, soția și servitoarea ta

Familia regală

• 孤 (gū): Eu, conducătorul unui regat (lit. „singur” sau „orfan”) – se referă la faptul că un rege sau un împărat ereditar trebuie să fie prin definiție un orfan. (Deși au existat și excepții în istorie.)
• 寡 (guǎ): Eu, conducătorul unui regat (la fel ca mai sus)
• 寡人 (guǎrén): I, the ruler of a kingdom (same as above)
• 不穀-不谷 (bù gǔ): Eu, conducătorul unui regat dizolvat (literal „nu produce nici un grâu”)
• 朕 (zhèn): Eu, împăratul (inițial un pronume generic la persoana întâi, ulterior folosit exclusiv de împărați începând cu dinastia Qin)
• 本宫 (bĕngōng): Eu, împărăteasa/concubina (când se adresează unei persoane sau unei audiențe de rang sau statut inferior)
• 哀家 (āijiā): Eu, mama împăratului (literal „casa tristă”, indicând durerea pentru fostul împărat decedat)
• 臣妾 (chénqiè): Eu, concubina ta regală (folosit chiar și de împărăteasă)
• 兒臣-儿臣 (ĕrchén): Eu, fiul tău oficial/subiect

Oficiali guvernamentali și militari

臣 (chén): Eu, supusul tău (oficialii care se adresează în fața împăratului, în scrisul oficial, caracterul „臣” trebuie scris la jumătate din dimensiunea fontului normal în fața numelui. )

下官 (xiàguān): Eu, funcționarul de jos (funcționari care se adresează în fața unui funcționar superior)

末官 (mòguān): Eu, funcționarul mai mic

小吏 (xiǎolì): Eu, micul scrib / funcționar

卑職-卑职 (bēizhí): Eu, poziția umilă (oficiali care se adresează patronilor lor sau cuiva de rang egal)

末將-末将 (mòjiàng): Eu, cel mai mic general (generalii care se adresează în fața superiorilor)

Când este folosit de o persoană de rang superior către o persoană sau un public de rang inferior, prefixul „本” ajută la afirmarea acelei superiorități.

• 本官 (běnguān): Eu, superiorul tău
• 本帥-本帅 (běnshuài): Eu, comandantul suprem
• 本將軍-将军 (běnjiāngjun): Eu, generalul

Bătrânii

• 老~ (lǎo), bătrân
  • 老朽 (lǎoxiǔ): Eu, care sunt bătrân și incapabil
  • 老夫 (lǎofū): Eu, care sunt bătrân și respectat
  • 老漢-老汉 (lǎohàn): Eu, care sunt un om bătrân
  • 老拙 (lǎozhuó): Eu, care sunt bătrân și neîndemânatic
  • 老衲 (lǎonà): Eu, călugărul bătrân
  • 老身 (lǎoshēn): Eu, acest corp bătrân (pentru o doamnă care se referă la ea însăși)

Profesiuni academice sau religioase

• 小生 (xiǎoshēng): Eu, care m-am născut / am crescut „mai mic” (adică mai târziu)
• 晚生 (wǎnshēng): Eu, care m-am născut mai târziu
• 晚學-晚学 (wǎnxué): Eu, care am început să studiez mai târziu
• 不才 (bùcái): Eu, care sunt fără talent
• 不佞 (búnìng): Eu, care sunt fără talent
• 不肖 (búxiào): Eu, care nu te-am respectat
• 晚輩-晚辈 (wǎnbèi): Eu, care fac parte dintr-o generație mai tânără (deci mai joasă/humilă)
• 貧僧-贫僧 (pínsēng): Eu, călugărul sărac (budist)
• 貧尼-贫尼 (pínní): Eu, călugărița săracă (budistă)
• 貧道-贫道 (píndào): Eu, preotul/preoteasa sărac(ă) (taoist)

Propria familie a vorbitorului

Câteva dintre următoarele sunt folosite și astăzi în diferite dialecte chinezești.

• 家~ (jiā): prefix pentru membrii mai în vârstă ai familiei (în viață)
• 先~ (xiān): prefix pentru membrii mai în vârstă ai familiei (decedați)
• 舍~ (shè): prefix pentru membrii mai tineri ai familiei
• 小~ (xiǎo): mic
  • 小兒-小儿 (xiǎoér): Fiul meu, care este mic
  • 小女 (xiǎonǚ): Fiica mea, care este mică
• 内~ (nèi): prefix pentru a se referi la soția cuiva – 内人，内子
• 愚~ (yú): prefix pentru a se referi la propria persoană și la un membru al familiei; 愚夫婦, 愚父子、愚兄弟, etc.
• 犬子 (quǎnzǐ): Fiul meu, care este comparabil cu un cățeluș
• 拙夫-拙夫 (zhuōfū): Soțul meu, care este inferior
• 拙荊-拙荆 (zhuōjīng): Soția mea, care este inferioară
• 賤内-贱内 (jiànnèi): Cea dinăuntru (adică soția mea), care este lipsită de valoare
• 寒舍 (hánshè): casa mea – literalmente reședința mea săracă

Adresându-se sau referindu-se la alții

La fel cum era important să se folosească o formă umilă a lui „Eu”, era necesară folosirea unei forme adecvate a lui „Tu” pentru a evita o eventuală jignire a destinatarului. De exemplu, similar conceptului și utilizării lui „Majestatea Voastră” la curtea britanică, nimeni nu avea voie să folosească pronumele obișnuit „Tu” pentru a se adresa împăratului. Același concept de obiceiuri de vorbire ierarhică și de etichetă se extindea la persoanele din toate rangurile și statutele. Adesea, titlul sau profesia destinatarului era folosit în locul pronumelui direct „Dumneavoastră”. Mai jos sunt prezentate exemple de înlocuitori adecvați pentru pronumele de persoana a doua „Tu” sau „Tu ~”.

Împărați

• 萬歲-万岁 (wànsuì): Tu, de zece mii de ani. Aici „zece mii” este un marker pentru un număr mare, la fel cum „milion” este folosit la figurat în limba engleză. „Ani” se referă aici în mod specific la „ani de vârstă.”
• 萬歲爺-万岁爷 (wànsuìyé): Tu, stăpânul a zece mii de ani
• 聖~-圣~ (shèng): cel sfânt, cel sacru
  • 聖上-圣上 (shèngshàng): Tu, cel sfânt de sus
  • 聖駕-圣驾 (shèngjià): Tu, procesiunea sfântă
• 天子 (tiānzǐ): Fiul cerului (când se referă la împărat la persoana a treia)
• 陛下 (bìxià); literal „sub rampa ta ceremonială”; folosit când se adresează direct împăratului;
• 龍~-龙~ (lóng): literal „dragon”, folosit ca prefix, de ex.:
• 龍體-龙体 (lóngtǐ): corpul dragonului (corpul împăratului, sănătate)
• 龍顏-龙颜 (lóngyán): fața dragonului (fața împăratului, dispoziția)

Persoane importante

• 殿下 (diànxià): literalmente „sub palatul tău”; pentru membrii familiei imperiale
• 王爺-王爷 (wángyé): Tu, domnul princiar; pentru regi și prinți
• 爵爺-爵爷 (juĕyé): Tu, nobilul domn; pentru duci, marchizi, conți, vicecomi și baroni
• 麾下 (huīxià); literal „sub steagul tău”; pentru generali
• 卿 (qīng): literal „oficial”; adresare către oficiali de către familia regală
• 節下-节下 (jiéxià): literal „sub steagul tău ceremonial”; pentru ambasadori

Sunt utilizate în mod obișnuit astăzi următoarele.

閣下-阁下 (géxià): literal „sub pavilionul tău”; pentru oameni importanți

前輩-前辈 (qiánbèi): literal „tu care aparții unei generații mai vechi”

同志 (tóngzhì): literal „tu care împărtășești aceeași ambiție cu mine”; tovarăș, folosit de partidele Partidului Naționalist Chinez și Partidului Comunist Chinez pentru a se adresa colegilor de aceeași convingere; folosit, de asemenea, de unii cetățeni mai în vârstă din Republica Populară Chineză pentru a se adresa străinilor. Cu toate acestea, în prezent, printre chinezii mai tineri și mai urbani, 同志 are implicații clare de homosexualitate (nu neapărat într-un mod peiorativ, totuși, deoarece a fost adoptat de comunitatea gay, fiind astfel mai analog cu termenul englezesc queer decât faggot).

Pe titluri:

先生 (xiānshēng): Mister

小姐/姑娘 (xiăojiě)/(gūniang): Domnișoară

Utilizarea lui Xiaojie este tabu în unele părți ale Chinei, deoarece se poate referi la prostituate. În Suzhou 小姐 este înlocuit cu „丫頭-丫头” care, la rândul său, este considerat ofensator în alte părți ale Chinei deoarece pentru ei este folosit pentru a se referi la o „fată proastă”.

女士 (nǚshì): Doamnă

夫人 (fūrén): Mrs

博士 (bóshì): Doctor (deținător al unui doctorat)

醫生-医生 (yīshēng) sau 大夫 (dàifū, numai în China continentală): Doctor în medicină

老師-老师 (lǎoshī): Învățător

Utilizarea de a se adresa cuiva profesor a evoluat către o referire politicoasă la o persoană educată, mai degrabă decât o indicație a faptului că persoana respectivă este de fapt un profesor.

師父-师父 (shīfù) sau 法師-法师 (fǎshī): Călugăr (budist)

修士 (xīushì): Călugăr (catolic)

神父 (shénfù): Preot (catolic)

執士-执士 (zhíshì): Diacon (creștin)

牧師-牧师 (mùshī): Pastor (creștin)

主教 (zhǔjiào): Episcop (creștin)

師父-师父 (shīfù) sau 法師-法师 (fǎshī): Preot sau preoteasă (taoist)

仙姑 (xiāngū) sau 道姑 (dàogū): Preoteasă (taoistă)

道長-道长 (dàozhăng): Călugăr sau călugăr (taoist)

爵士 (juéshì): Sir (cavalerism)

圣-聖 (shèng): un prefix care indică sfințenie; Sfinți

Membrii familiei destinatarului

Sunt folosite și în prezent următoarele:

令~ (lìng): Frumosul

令尊 (lìngzūn) sau 令尊翁 (lìngzūnwēng): cel frumos și respectuos (i.e. tatăl tău)

令堂 (lìngtáng) sau 令壽堂 (lìngshòutáng): cea frumoasă și demnă (adică mama ta)

令閫-令阃 (lìngkǔn): ușa frumoasă a camerei femeii (i.e. soția ta)

令兄 (lìngxiōng): frumosul frate mai mare (fratele tău)

令郎 (lìngláng) sau 令公子 (lìnggōngzǐ): tânărul și frumosul lord (fiul tău)

令愛(sau 令嬡)-令爱(sau 令嫒) (lìng’ài): frumoasa și iubita (fiica ta)

令千金 (lìngqiānjīn): frumoasa de o mie de ori (fiica ta)

尊~ (zūn): Cea respectuoasă

尊上 (zūnshàng): Cel respectuos de deasupra (tatăl tău)

尊公 (zūngōng), 尊君 (zūnjūn), 尊府 (zūnfǔ): Domnul respectuos (tatăl tău)

尊堂 (zūntáng): Respectuosul și demnul (mama ta)

尊親-尊亲 (zūnqīn): Înruditul respectuos (rudele tale)

尊駕-尊驾 (zūnjià): Procesiunea respectuoasă (tu, oaspetele)

賢~-贤~ (xián): virtuosul

• 賢喬梓-贤乔梓: voi (tată și fiu)
• 賢伉儷-贤伉俪: voi (soț și soție)
• 賢昆仲: voi (frați)
• 賢昆玉: voi (surori)

Propria familie

賢~-贤~ (xián): cei virtuoși

賢妻-贤妻 (xiánqī): tu, stimata mea soție

賢棣-賢弟-贤弟 (xiándì): tu, stimabilul meu frate mai mic

賢侄-贤侄 (xiánzhì): tu, stimatul meu nepot

夫人 (fūrén): tu, soția mea

夫君 (fūjūn): tu, soțul meu

郎君 (lángjūn): tu, soțul meu

郎君 (lángjūn): tu, soțul meu

官人 (guānrén): tu, soțul meu (arhaic)

相公 (xiànggōng): tu, soțul meu (învechit: acum se referă la un prostituat de sex masculin)

仁兄 (rénxiōng): tu, bunul meu frate mai mare

愛~ 爱~ (ài): prefix pentru membrii iubiți ai familiei, de ex.g. 愛妻，愛姬，愛妾，愛郎

Prieteni

賢~-贤~ (xián): cei virtuoși (pentru persoanele care sunt mai tinere)

賢家-贤家 (xiánjiā): casa virtuoasă (i.adică tu)

賢郎-贤郎 (xiánláng): tânărul virtuos (i.e. fiul tău)

賢弟-贤弟 (xiándì): fratele mai mic virtuos (fie că se adresează propriului frate mai mic, fie că se referă la fratele mai mic al ascultătorului)

仁~ (rén): genul (pentru persoanele care sunt mai în vârstă)

• 仁兄 (rénxiōng): Tu, bunul frate mai mare (prieten de sex masculin mai în vârstă)
• 仁公 (réngōng): Tu, bunul stăpân (când te adresezi cuiva mai în vârstă)

Bătrânii sau cei decedați

• 丈~ (zhàng): prefix pentru bătrâni
• 太~ (tài), 大~ (dà ): prefix pentru bătrâni
• 太后 (tàihòu): Împărăteasa Dowager
• 太父 (tàifǔ): bunicul
• 太母 (tàimǔ): bunica

Decedatul

先~ (xiān): prefix pentru persoanele în vârstă decedate

先帝 (xiāndì): împăratul mort

先考 (xiānkǎo), 先父 (xiān fǔ): tatăl mort

先慈 (xiāncí), 先妣 (xiān bǐ): mama moartă

先賢-先贤 (xiānxián): persoană avizată moartă

亡~ (wáng): prefix pentru persoanele mai tinere decedate; 亡弟(frate decedat), 亡兒 (copil decedat), etc.

Cele ce urmează se găsesc în mod obișnuit în tăblițele spirituale și în pietrele funerare.

顯考-显考 (xiǎnkǎo): tatăl decedat onorabil

顯妣-显妣 (xiǎnbǐ): onorabila mamă decedată

Străini sau întâlniri sociale

貴~-贵~ (guì) – onorabilul (încă în uz)

貴子弟-贵子弟 (guìzǐdì): your son

貴家長-贵家长 (gùijiāzhǎng): your parent(s)

貴公司-贵公司 (guìgōngsī), 貴寶號 (guìbǎohào): your company

貴國-贵国 (guìguó): your country

貴姓-贵姓 (guìxìng): your surname

貴庚-贵庚 (guìgēng): your age (e.g., 敢問貴庚幾何?-敢问贵庚几何? „Pot să vă rog să vă întreb câți ani aveți?”)

寶~-宝~ (bǎo) – prețios, valoros

(貴)寶號 (bǎohào): afacerea ta valoroasă

相公 (xiànggōng): termen de adresare pentru orice tânăr gentleman (învechit: acum se referă la un bărbat prostituat, în funcție de ocazie )

府上 (fǔshàng): reședința ta impunătoare

貴府 (guìfǔ): reședința ta nobilă

Alte prefixe și sufixe

• 阿~ (ā): prefix de intimitate; de exemplu: 阿伯，阿妹，阿哥，阿爸
• 本~ (bĕn): prefix. this (persoană, organizație)
• 為~-为~ (wéi): prefix. I
• 敝~ (bì): prefix. my, our; de exemplu: 敝校，敝人
• ~君 (jūn): pentru un prieten de sex masculin sau o persoană respectată
• ~姬 (jī), 姑娘 (gūniang): pentru o prietenă de sex feminin, fecioară
• ~郎 (láng): pentru un prieten intim de sex masculin sau soț
• ~子 (zǐ), 夫子 (fūzǐ): pentru un bărbat înțelept
• ~兄 (xiōng): pentru un prieten
• ~公 (gōng): pentru o persoană respectată
• ~足下 (zúxià): pentru prietenul meu (folosit în scrisori)
• ~先生 (xiānshēng): pentru cineva cu o profesie
• ~前輩-前辈 (qiánbeì): pentru un bătrân sau pentru cineva care exercită o profesie de mai mult timp
• ~大人 (dàren): pentru un oficial de rang superior
• ~氏 (shì): sufix după un nume de familie pentru a se adresa cuiva care nu este o cunoștință personală.
• ~兒-儿 (ér): pentru o persoană tânără
• ~哥 (gē): pentru un prieten sau o rudă de sex masculin mai în vârstă
• ~弟 (dì): pentru un prieten sau o rudă de sex masculin mai tânăr
• ~姐 (jiĕ): pentru un prieten sau o rudă de sex feminin mai în vârstă
• ~妹 (mèi): pentru un prieten sau o rudă de sex feminin mai tânăr

Salutul

Salutul este folosit la începutul unui discurs sau al unei scrisori pentru a se adresa audienței sau destinatarului (destinatarilor). În limba engleză, salutul se prezintă de obicei sub forma „Dear…”. Cu toate acestea, limba chineză are mai multe variante pentru salut, care sunt folosite în diferite situații. Iată câteva exemple în chineza modernă:

• 親愛的…-亲爱的… (qīn’aì de): Dragă (iubit) …
• 尊敬的… (zūnjìng de): Revered …
• 敬愛的…-敬爱的… (jìng’aì de): Dragă stimate …

Argoul peiorativ

A fost o tradiție timp de mulți ani în China să te adresezi colocvial folosind aceste pronume în loc de „eu” pentru a indica disprețul față de ascultător, pentru a-ți afirma superioritatea sau atunci când te tachinezi:

• 老子 (Laozi, a nu se confunda cu Laozi filozoful, scris în același fel): Eu, tatăl tău (referindu-se la sine ca fiind superior)
• 爺-爷 (Ye): Eu, stăpânul tău. Folosit în unele părți din nordul Chinei
• 恁爸 (Hokkien: lín-pē): Eu, tatăl tău (referindu-se la sine ca fiind superior).

Când sunt folosiți față de o persoană mai puțin cunoscută sau la ocazii formale, ambii termeni sunt considerați incredibil de nepoliticoși și sunt de obicei folosiți pentru a dezonora intenționat destinatarul; cu toate acestea, este mai puțin problematică atunci când se vorbește între prieteni apropiați, deși chiar și unii prieteni ar putea fi în continuare jigniți de folosirea lor.

Vezi și

Titluri chinezești

Pronume chinezești

	v – d – eHonorficii în funcție de limbă

.